vineri, 6 august 2010

Tu pe ce te bazezi?

"Suntem ceea ce gândim. Tot ceea ce suntem ia naştere din gândurile noastre. Cu gândurile noastre construim lumea."(Buddha)

Spuneam în articolul "Omul, informaţia şi tipurile de informaţii" că fiinţa umană este un procesor de informaţii. Altfel spus omul "gândeşte", face analize, realizează studii, adică prelucrează informaţia empirică şi teoretică avută la dispoziţie pentru a produce tot informaţie, care ia forma concluziilor.
Bineînţeles, conform delimitărilor făcute în articolul mai sus menţionat, informaţia avută la dispoziţie poate fi toxică sau nontoxică, benefică. Dacă informaţia avută la dispoziţie este toxică, atunci şi omul va procesa informaţie toxică, asta dacă nu dispune de criterii de selecţie a informaţiei. În consecinţă, procesarea unei informaţii toxice, în afara criteriilor de analiză conştiente, nu poate produce decât concluzii toxice. La fel stau lucrurile şi în cazul procesării de informaţie nontoxică.
Tot în articolul menţionat afirmam că omul este indubitabil şi o fiinţă socială, adică o fiinţă care nu poate exista, nu poate trăi şi nu se poate dezvolta ca om în afara societăţii. Prin urmare omul va relaţiona cu semenii săi din diverse motive, receptate ca necesităţi, nevoi, interese, aspiraţii, dorinţe, trebuinţe. Iar unul dintre aceste motive este nevoia informaţională. Omul are nevoie să recepţioneze informaţie de la semenii săi şi are nevoie să transmită informaţie semenilor săi.
Zilnic fiecare dintre noi facem acest lucru mai mult sau mai puţin conştient, mai mult sau mai puţin eficient. Ştirile, comunicarea, transmiterea şi recepţionarea mesajelor prin diferite mijloace şi metode sunt termeni care desemnează faptul că oamenii primesc şi transmit informaţii, că oamenii fac schimb de informaţii. Desigur că aceste informaţii pot fi toxice sau nontoxice.
Aşadar, o nevoie a noastră este să primim şi să transmitem informaţii. Transmiterea de informaţii înseamnă de fapt exteriorizarea ei verbal sau nonverbal (de la gestică şi mimică la scrisori etc.). Ce înseamnă exteriorizarea informaţiei? Înseamnă, de pildă, verbalizarea opiniilor, părerilor, ideilor, ipotezelor, presupunerilor, deciziilor, concluziilor, predicţiilor, prognozelor, previziunilor, concepţiilor, prejudecăţilor, principiilor, sentimentelor etc.
Totul pare ok până aici. Nimic anormal, nimic suspect, nimic greşit. Totuşi există o problemă. Toate aceste forme pe care le poate lua informaţia procesată sunt în esenţă afirmaţii sau negaţii (obiecţii, comentarii etc.). Şi acum apare marea întrebare: tu pe ce te bazezi când faci o afirmaţie, adică când îţi exteriorizezi o opinie, o părere, o idee, o credinţă, un principiu etc.? Care sunt argumentele şi dovezile care susţin afirmaţia sau contra-afirmaţia, dezacordul, negaţia, obiecţia?
Am adus în atenţie această problemă din următorul motiv: majoritatea dintre noi asimilăm necritic, neanalitic şi docil informaţia din jurul nostru, o asimilăm conform unor criterii inexistente în proporţie destul de mare şi apoi ne dăm cu părerea, pe care o ridicăm la rang de ştiinţă. Iar uneori dacă există, aceste criterii aparţin unor modalităţi de gândire depăşite, eronate, reducţioniste. Problema modului în care interpretăm, a criteriilor pe baza cărora ne construim judecăţile de valoare o voi aborda într-un alt articol.
Cred că putem să constatăm împreună această crudă realitate în care toţi avem impresia că suntem buni la toate şi că suntem avizaţi să ne pronunţăm în orice domeniu de activitate, de la politică la managementul organizaţiilor, de la ştiinţă la creşterea copiilor.
Aşadar, atunci când facem afirmaţii, când ne exprimăm opiniile trebuie să ne întrebăm: "eu pe ce mă bazez, care sunt argumentele şi dovezile pe baza cărora fac afirmaţii? Am preluat o idee de la televizor (tembelizor) şi apoi încep să o promovez prin cartier încercând să demonstrez cât de cultivat sunt? Dacă informaţia pe care am preluat-o de la televizor este toxică ce fac? Promovez o informaţie toxică cu riscul să mă îmbolnăvesc mental şi în acelaşi timp şi pe alţii din jurul meu?"

"Suntem ceea ce gândim. Tot ceea ce suntem ia naştere din gândurile noastre. Cu gândurile noastre construim lumea."(Buddha)

Un comentariu:

  1. Cristi, ne-ai provocat sa raspundem la o intrebare, de fapt la mai multe intrebari. Voi incerca sa raspund la ele in cele ce urmeaza.
    Pe ce ma bazez eu cand fac o afirmatie sau cand imi expun o parere? Incerc sa gasesc argumente care sa sustina acea afirmatie sau parere. De exemplu daca afirm ca "afara ploua", inseamna ca am iesit afara sau am privit pe fereastra si am vazut ca ploua sau am auzit ploaia care cadea pe pervaz, am auzit tunetele. Astfel am argumente credibile si verificabile care sa-mi sustina afirmatia.
    Este un exemplu cat se poate de simplist, dar aceasta este ideea. Verific, analizez informatia inainte de a afirma ceva, cel putin incerc sa fac asta. Insa nu tot timpul...recunosc. Sunt momente in care latura afectiva preia controlul asupra rationalului, iar in acest caz este posibil ca argumentele aduse in favoarea afirmatiei sa fie insuficiente sau chiar ilogice.
    Consider ca este dificil uneori sa te raportezi critic, analitic, rational la toate informatiile care te bombardeaza zilnic, insa este neaparat necesar.
    Numai asa putem evolua, numai asa putem sa depasim limitele pe care uneori tot noi ni le impunem.

    RăspundețiȘtergere